Psihoterapia este parte din actul medical aplicat in tratamentul bolnavului cu diagnostic oncologic in marea majoritate a tarilor dezvoltate. De psihoterapie beneficiaza in egala masura atat bolnavul de cancer cat si familia acestuia.
In Romania, psihoterapia nu doar ca nu face parte din actul medical la bolnavul oncologic, ci aproape ca lipseste cu desavarsire din spitatale si clinici. Despre suportul acordat familiei nici nu avem ce vorbi, pentru ca acesta nu exista in sistemul medical romanesc.
Marea majoritate a bolnavilor cu diagnostic oncologic, se prezinta la medic, la tratamente si este asistat aproape in permanenta de unul sau mai multi membrii ai familiei acestuia, care parcurg odata cu bolnavul, fiecare etapa prin care acesta trece. Trauma pe care o sufera acesti membrii apartinatori bolnavului este similiara cu cea prin care bolnavul trece.
In mod normal, membrii familiei ar trebui sa beneficieze de suport psihologic din momentul aflarii diagnosticului. In primul rand pentru a putea trece mai usor peste tot acest proces si in al doilea rand pentru a putea oferi sprijin moral, si afectiv persoanei care este diagnosticata cu cancer.
Fiecare membru al familiei care sta alaturi de bolnavul de cancer, trece prin propria trauma si experienta vis-a-vis de boala si de prognosticul acesteia. In timp, in lipsa suportului psihologic, pot aparea tulburari de comportament generate de diferite sentimente pe care acestia le traiesc: durere, negare, frustrare, frica, deznadejde, neancredere, furie etc., care in timp pot duce la: tulburari de somn, tulburari de alimentatie, somatizari pe diverse organe si diverse dereglari fizice si psihice care îi scot din ritmul lor, pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. Toate aceste acumulari duc de multe ori la imposibilitaea de a acorda persoanei bolnave ascultare, înţelegere, încurajare, suport emoţional etc..
Suportul psihologic trebuie continuat si dupa decesul bolnavului (acolo unde se intampla o astfel de tragedie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu