Etapele prin care trece bolnavul de cancer

Persoanele diagnosticate cu cancer, trec prin mai multe etape psihologice, in functie de stadiul de evolutie sau involutie al bolii sau de alti factori implicati.
In momentul in care acestia afla diagnosticul, viata lor se schimba.
Apar sentimente, trairi si temeri fata de boala in sine, de aceea in unele cazuri se intampla ca la inceput, unii pacienti sa puna egal intre cancer si moarte.
Asteptarea rezultatelor, diagnosticul, tratamentele si efectele secundare sunt surse de stres, care nu fac altceva decat sa duca pacientul catre: vulnerabilitate, depresie, anxietate, teama, frustrare, furie, lipsa de motivatie, tulburari cognitive, tulburari de memorie, tulburari de personalitate, halucinatii, regresie de varsta, ruptura familiala si sociala, dependenta, tentative suicidare etc..
Toate aceste simptome, sunt particulare, si apar in functie de forma de cancer sau stadiul bolii, de suportul familial pe care il primesc sau nu, de sprijinul religios, de pozitia sociala pe care o au, sau de alti factori secundari.
O clasificare generala a acestor sentimente si simptome care apar, ar putea fi urmatoarea (aceasta clasificare este una aleatoare, care este modificabila in functie de fiecare persoana in parte, de factorii interni si externi care intervin in viata bolnavului la un moment dat):
- nerecunoasterea sau negarea diagnosticului: apare in momentul aflarii diagnosticului si se manifesta ca un mecanism defensiv de aparare, iar in unele cazuri, acest sentiment este dus catre latura opusa, spre cancerofobie;
- sentimente de tristete, mahnire, lipsa de motivatie: apar de multe ori ciclic, pe parcursul unei zile, sau din contra, se manifesta continuu, pe parcursul a mai multor zile sau saptamani, de multe ori devenind o stare continua a intregului proces;
- ura, furie si atitudine agresiva: fata de tot ceea ce ii inconjoara: de rude, prieteni, colegi, vecini, oameni necunoscuti, divinitate etc.;
- frustrare: apare de obicei asociata cu furia, atunci cand persoana in cauza, se simte inselat de ’’viata’’. Aceasta ii face sa se rupa de realitate, si sa se priveze de anumite satisfactii fizice sau psihice, pe care si le doresc, ducand in unele cazuri la comportament nevrotic;
- durere fizica si psihica: pe langa simptomele cauzate de chimioterapie, si cele chirurgicale, apar greturile, varsaturile, starile febrile etc., in unele cazuri se instaleaza durerea cronica (este mai mare de 3-6 luni), dar apare si durere psihica, care este un cumul de sentimente cum ar fi: neancredera in sine, impactul vizual al imaginii capului fara pilozitate, imaginea corpului mutilat in urma operatiilor (aplatie: cancerul de san, cancerul testicular sau al penisului ; cancerul de peiele, sau cel osos), jena fata de sot – sotie, persoane apropriate si nu numai (mai ales la pacientii care au stoma digestiva – anus contra naturii); durerea depersonalizata, care depaseste limita propriului corp;
- regresia de varsta: apare la unii pacienti, care adopta un comportament infantil, uitand chiar sa-si ia medicatia;
- anxietate: se instaleaza o stare de tensiune insuportabila, de incertitudine si nesiguranta, cu ganduri de genul: ’’scap – nu scap ’’; apar atacuri de panica care in cazul cancerului pulmonar, determina pacientul sa traiasca teama de a nu muri in timpul somnului; adopta un comportament de evitare in activitatea cotidiana;
- depresie: in unele cazuri poate fi una de tip reactiv, fata de anuntarea diagnosticului, si poate merge pana la un episod depesiv major; dar in marea majoritate a cazurilor se manifesta prin inapetenta (lipsa poftei de mancare), insomnie, abandonul terapeutic si idea de inutilitate terapeutica, sentimentul de a fi o povara pentru familie;
- ideatia suicidara: este de fapt rezultatul tuturor trairilor mentionate mai sus, este momentul de colaps psihic.
Suportul psihologic si consilierea, ajuta bolnavii de cancer sa poata gestiona si sa poata trece peste aceste etape, facand-ui pe acestia sa se poata concentra pe o gandire si pe o stare de spirit pozitiva care sa-i ajute sa treaca mai usor peste etapele bolii si sa se concentreze pe viata prezenta si pe ceea ce ar putea face astfel incat starea de bine si normalitate sa faca parte din starea lor actuala.